Azi…

Azi e o zi importanta. E una din zilele care mi s-au oferit. Si o pierd plangand . O pierd simtindu-ma pierduta si dezorientata. E o zi in care as fi putut face ceva frumos, zi pe care probabil mi-as dori sa o am candva pentru a o petrece altfel. Ma joc cu timpul, care este de cele mai multe ori un adevarat dusman..

Dar astazi nu sunt in apele mele, astazi am pierdut pe cineva drag care pur si simplu nu va mai exista in viata mea. Maine va trebui sa ma trezesc , sa accept realitatea si sa continui, sau mai bine spus, sa o iau de la capat. 

Viata promite multe. De ce sa nu o iau de la capat? Fara iubiri. Timp cu mine, timp cu sufletul meu, timp cu prietenii adevarati, timp cu persoane importante din viata mea, timp pentru evolutia mea, timp pentru studiile mele, timp pentru pasiunile mele, timp pentru a alerga in parc singura, cu castile in urechi…….

 

Dorul

Mi-e dor de multe persoane care mi-au fost luate prea devreme. Mi-e dor de persoane care au ales calea simpla, persoane care au ales sa plece din viata mea, decat sa ramana acolo, langa mine, si sa luptam impreuna.

Dar mai ales, mi-e dor de mine.

De fetita care eram inainte sa fiu ranita si umilita de oamenii pe care ii iubeam si in care imi pusesem increderea.

Mi-e dor sa cred in basme , in povesti frumoase de iubire care aveau mereu un final fericit.

Mi-e dor de vise .

Mi-e dor sa cred in tine, mi-e dor de timpul in care nu stiam ce facusei din noi si mi-e dor de mine,cea care eram inainte de atatea greseli.

 

Fara titlu :)

Nici nu imi mai dau seama cand trece timpul.

Ministerul lui peste a schimbat iar cate ceva la bac..La logica… iar la limba si literatura romana au proiect de lege sa mai schimbe cate ceva.

E o perioada frumoasa a vietii mele, ultimul an de liceu, tot felul de ganduri si trairi, stres cu examenele ce vor urma… Iubesc, dar sunt confuza uneori, imi lipsesc persoane dragi din viata mea ,dar stiu ca sunt acolo,undeva.

 

N-am mai scris de mult, timpul nu imi mai permite. Dar sper ca voi reveni curand, sau macar voi scrie uneori pentru sufletul meu, sau pentru a citi peste cativa ani cu drag ceea ce gandesc acum.

Iubire/ frica – Lumina/ intuneric

Daca iubesti profund, frica nu exista. Frica e ceva negativ, o absenta. Lucrul asta trebuie inteles foarte bine, altfel nu ai sa poti intelege niciodata natura fricii. Ea este ca intunericul. Intunericul nu exista, el doar pare sa existe. De fapt, intunericul este doar absenta luminii. Lumina exista; inlatura lumina si apare intunericul. Intunericul nu exista, nu poti sa inlaturi intunericul. Orice ai face, nu poti sa inlaturi intunericul. Nu il poti aduce, nu il poti arunca. Daca vrei sa faci ceva cu intunericul, trebuie sa faci ceva cu lumina, caci poti manevra numai ceva care exista. Stinge lumina si apare intunericul; aprinde lumina si intunericul dispare – dar lucrul pe care il manevrezi e lumina. Cu intunericul nu poti face nimic.

Frica e intuneric. Ea e absenta iubirii. Nu poti face nimic in privinta ei,si cu cat faci mai mult, cu atat mai mult iti e frica, pentru ca iti dai seama ca e cu neputinta sa o starpesti. Problema devine tot mai complicata. Daca te lupti cu intunericul pierzi. Poti sa iei o sabie si sa incerci sa omori intunericul, dar vei sfarsi doar prin a fi epuizat. Si in cele din urma mintea va gandi: ” Intunericul este foarte puternic, de asta nu am putut sa il infrang”.

Aici logica greseste. Daca te lupti cu intunericul si nu poti sa il infrangi, nu poti sa il distrugi,este absolut logic sa ajungi la concluzia ca “Intunericul este foarte, foarte puternic. Sunt neputincios inaintea lui”. Dar realitatea este exact pe dos. Nu tu esti neputincios, intunericul este neputincios. De fapt, intunericul nu exista, de asta nu ai putut sa il infrangi. Cum sa infrangi ceva care nu exista?

Nu te lupta cu frica; altfel iti va fi tot mai mult frica, si in fiinta ta va patrunde o frica noua: frica de frica, iar ea este foarte periculoasa. In primul rand, frica este o absenta, iar in al doilea rand, frica de frica este frica de absenta absentei. Si atunci innebunesti!

Frica nu e decat absenta iubirii. Fa ceva cu iubirea, uita frica. Daca iubesti din toata inima, frica dispare. Daca iubesti profund, frica nu exista.

Cand iubesti pe cineva, nu ti-e frica de nimic.Iubirea e cheia secreta. Daca simti ca in fiinta ta exista frica, iubeste mai mult. Fii curajos in iubire, ai curaj. Fii aventuros in iubire; iubeste mai mult si iubeste neconditionat, pentru ca, cu cat iubesti mai mult, cu atat mai putin iti este frica.

Iar cand spun iubire, ma refer la toate cele patru nivele de iubire.

Iubeste profund.

Din cartea “Curajul-Placerea de a trai periculos ” – Osho.

„Cum iubesc barbatii”

„Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intr-una si daca nu m-ar intreba nimic cand as veni tarziu acasa. As iubi-o pentru ca nu-si barfeste prietenele,pentru ca nu-mi uraste prietenii,pentru ca nu tipa la nimeni si,mai ales, pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori ma vede si pentru ca inchide ochii cand o sarut.Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi mangaindu-ma pe spatele, cu degetele si cu sarutari cuminti.Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de a i-o da jos.As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca e obosita cand as vrea sa fac dragoste sau sex cu ea.

M-as topi dupa ea daca le-ar zambi fostelor mele amoruri si daca nu m-ar intreba nimic   dupa aceea… Femeia care mi-ar pune in pericol burlacia ar trebui sa-mi accepte  toanele,ciudateniile, simplitatea in anumite privinte si sa stie pederost ca barbatii si femeile nu iubesc la fel.Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare..

Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de acolo.”