Intr-o zi…

Într-o zi o să-mi dau seama că a trecut o groază de timp de când am uitat de tine. Până şi gustul cafelei îmi va părea altfel iar nimic din mine nu se va mai lăsa vreodată pradă unei iubiri. Voi realiza că mi-am consumat existenţa iubindu-te şi-mi voi pregăti cu indifereţă un alt ibric de cafea.

Anunțuri

Azi, incercand sa fac curatenie laptop, am dat de acest document…
Cred ca ar trebui sa-l cititm in fiecare zi:

Daca am reduce populatia Pamantului la un satuc cu 100 oameni, pastrand proportiile reale, situatia ar arata astfel:

   57 asiatici
   21 europeni
   14 americani
   8 Africani
 
   52 femei
   48 barbati
   70 de alta rasa
   30 albi
   89 heterosexuali
   11 homosexuali
  • 6 persoane ar detine 59% din toata averea lumii si toti ar fi din USA
  • 80 ar avea conditii proaste de viata
  • 70 ar fi analfabeti
  • 50 ar fi subnutriti
  • 1 ar muri
  • 2 s-ar naste
  • 1 ar avea un computer
  • 1 ar avea educatie superioara
Daca te vei uita astfel la lumea noastra, vei vedea ce mare nevoie avem de solidaritate, intelegere, rabdare, si educatie.
  • Daca azi de dimineata te-ai trezit sanatos, esti mai fericit decat 1 milion de oameni care nu o sa mai apuce saptamana urmatoare.
  • Daca ai supravietuit unui razboi, singuratatii dintr-o celula de inchisoare, agoniei torturii foametei, esti mai fericit decat 500 milioane de oameni din aceasta lume.
  • Daca poti intra intr-o biserica/ moschee/ sinagoga fara teama de a fi inchis sau ucis, esti mai fericit decat 3 miliarde de oameni din lume.
  • Daca ai mancare in frigider, ai haine si incaltari, ai un pat si un acoperis, esti mai bogat decat 75% din oamenii acestei lumi.
  • Daca ai un cont in banca, bani in portofel si ceva monede in pusculita, te numeri printre cei 8% oameni din lume care o duc bine.
  • Daca citesti acest text esti de doua ori mai norocos deoarece – nu apartii celor 2 miliarde de oamenicare nu pot citi si… ai un computer.
Asadar, la fel cum a zis Mark Twain
   „munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani,
   iubeste ca si cum nu ai putea fi ranit niciodata
   danseaza ca si cum nu te-ar vede nimeni
   traieste ca si cum pamantul ar fi Raiul.”

Compromis? Iar?!

Inteleg rolul compromisurilor pe pamant. Dar le evit.

Este o prostie, nu?! Ca o sa alerg intr-o zi dupa un baiat care o sa ma strige „mami” trebuie sa fac compromisuri, nu?!  Asta este pretul pe care trebuie sa il platesc… sa accept ca am nevoie de compromisuri.
Am inteles. Dar… deocamdata nu ma tine buzunarul sa platesc pretul asta.
Poate alta data.
Nu mai am timp de compromisuri . Nu mai am timp sa visez. Rationalismul este cea mai buna varianta pentru a trai. Am spus pentru a trai,nu pentru a fi fericit/a!

Barbatul adevarat

Barbatii nu vor o femeie firava si nesigura pe care sa o conduca dupa bunul lor plac si sa o poata dresa ca pe o pisicuta. Barbatii adevarati isi doresc partenere sigure pe ele,capabile sa se descurce in orice situatie, fara ajutorul unui mascul.
Barbatii nu-si doresc domnite pe care sa le salveze de zmei ca mai apoi sa devina mame casnice. Barbatii adevarati viseaza la femei
curajoase care se iau la tranta cu monstrii imaginari, dar si cu greutatile vietii.
Crezi sau nu,masculii nu viseaza femei-manechin care isi expun excesiv picioarele si sanii.Ei isi doresc o partenera decenta si rezervata in gesturi vulgare.Iar cei care isi doresc asa ceva, ori nu sunt masculti
adevarati,ori se tem de femei.
Un barbat adevarat nu se teme de femeia de langa el cand aceasta detine o functie de conducere.Un barbat adevarat isi va incuraja partenera sa ajunga cel putin la fel de sus ca si el, nu o va tari pe jos spunand-ui galant ca locul ei este in bucatarie .
Barbatul destept isi incurajeaza partenera sa atinga perfectiunea, chiar daca el ii va deveni inferior.
Barbatul adevarat nu-i va ingropa frumusetea si tineretea femeii de langa el de teama celorlati masculi, ci va fi mandru cand ea va fi admirata de altii.
Barbatul care vede in femeie un animal usor de supus nu este mai puternic decat aceasta. Este doar un barbat ratat, lipsit de respect si incredere in sine.Orice femeie mai puternica decat el va fi considerata de catre acesta nepotrivita sau…curva, pentru ca a avut  curajul sa nu se complaca in rolul de femeie casnica sau de sotie cu baticul pe cap.

Există un timp pentru ură

Râul Styx este râul urii, pe care noi îl navigăm către tărâmurile morţii. Însă până ajungem acolo, mai trebuie să trecem nişte râuri, al tristeţii, al plângerii, al focului, al uitării, al memoriei. Drumul e lung, iar în timpul rămas ne gândim la certitudine, la ce am avut, la ce am fost, la ce am pierdut, iubit sau plâns. Ori cel puţin aşa spune legenda.

Există timp pentru moarte, singurul moment pe care îl conştientizăm în drumul lung al râului Styx, care înconjoară de nouă ori tărâmul morţii. Unii dintre noi folosim timpul să ne gandim la toate cele spuse mai devreme, iar alţii suntem pur şi simplu blocaţi în clipa în care realizăm că barca a plecat şi niciun gând coerent nu se mai înfiripă. Groaza conştientizării morţii blochează.

Nu îmi doream să vorbesc despre moarte…e mult prea tristă. O să mă opresc aici.

Exista un timp pentru resemnare

Resemnarea este perioada de după revolta care nu s-a materializat în nimic. Când îţi dai seama că nu mai ai ce face, pici în acceptarea fără împotrivire a lucrurilor pentru care, cândva, te revoltai. După trăirile din perioada în care erai indignat şi ai fi putut, după credinţa ta, să schimbi universul, oamenii dragi, situaţiile, după tot acest freamăt, apare suportarea fără împotrivire a ceea ce ţi se întâmplă în realitatea în care te trezeşti dimineaţa. Resemnarea este foarte rea. Este refuzul de luptă, refuzul de a mai încerca. Şi atunci, pentru că “oricum nu poti face nimic”, dai din umeri, mai citeşti un ziar, te mai plângi oricărui om care pare dispus să te asculte.

Am trait destule si am incercat sa le inteleg, .Doar un lucru il urasc pur si simplu: timpul pentru resemnare. Oricat de greu ar fi!
Te imbratisez cu drag, in speranta ca esti bine, tu, dar si cei dragi tie.

Schimbare?

Nu trebuie sa te schimbi pentru nimeni.Nu sunt vinovata de imprejurarile in care m-am nascut, dar sunt cea mai vinovata pentru cum am devenit:egoista, geloasa,posesiva,poate chiar Rea.Judec,acuz, imi fac filme,am prea multa incredere in cine nu trebuie si prea putina in cine ar trebui sa am.Gresesc.Nu sunt Jessica Alba.Sunt isterica. Sunt toate cuvintele urate pe care nu ai indraznit vreodata sa mi le spui…din respect, din bun-simt,sau poate din iubire. E timpul pentru o schimbare.Ma voi adapta lumii asa cum e ea, si voi fi mult mai atenta la faptele si vorbele mele.Pentru mine.Pentru cei carora le pasa de mine.Pentru viitorul si fericirea la care aspir. Cu tine, oricine ai fi TU.