Another day

Ieri a fost prima zi in care nu am vorbit deloc.Prima zi in care nu am stiut de tine. A fost o zi de toamna friguroasa si trista.

Azi te-am sunat , lucrurile sunt la fel, dar m-am bucurat sa te aud.Imi lipsesti…Va trece greu perioada asta in care teoretic nu ar trebui sa mai vorbim deloc.Stiu ca ma va schimba. Pana si ziua de ieri a schimbat ceva in mine.A fost doar o zi,dar fiecare secunda care trecea fara sa stiu de tine imi facea rau, si schimba ceva in mine.Poate ca timpul acesta ma va maturiza. Stii tu ce stii…Am incredere in tine. Intr-o zi vom fi fericiti.Noi doi.

Există un timp pentru ură

Râul Styx este râul urii, pe care noi îl navigăm către tărâmurile morţii. Însă până ajungem acolo, mai trebuie să trecem nişte râuri, al tristeţii, al plângerii, al focului, al uitării, al memoriei. Drumul e lung, iar în timpul rămas ne gândim la certitudine, la ce am avut, la ce am fost, la ce am pierdut, iubit sau plâns. Ori cel puţin aşa spune legenda.

Există timp pentru moarte, singurul moment pe care îl conştientizăm în drumul lung al râului Styx, care înconjoară de nouă ori tărâmul morţii. Unii dintre noi folosim timpul să ne gandim la toate cele spuse mai devreme, iar alţii suntem pur şi simplu blocaţi în clipa în care realizăm că barca a plecat şi niciun gând coerent nu se mai înfiripă. Groaza conştientizării morţii blochează.

Nu îmi doream să vorbesc despre moarte…e mult prea tristă. O să mă opresc aici.

Exista un timp pentru resemnare

Resemnarea este perioada de după revolta care nu s-a materializat în nimic. Când îţi dai seama că nu mai ai ce face, pici în acceptarea fără împotrivire a lucrurilor pentru care, cândva, te revoltai. După trăirile din perioada în care erai indignat şi ai fi putut, după credinţa ta, să schimbi universul, oamenii dragi, situaţiile, după tot acest freamăt, apare suportarea fără împotrivire a ceea ce ţi se întâmplă în realitatea în care te trezeşti dimineaţa. Resemnarea este foarte rea. Este refuzul de luptă, refuzul de a mai încerca. Şi atunci, pentru că “oricum nu poti face nimic”, dai din umeri, mai citeşti un ziar, te mai plângi oricărui om care pare dispus să te asculte.

Am trait destule si am incercat sa le inteleg, .Doar un lucru il urasc pur si simplu: timpul pentru resemnare. Oricat de greu ar fi!
Te imbratisez cu drag, in speranta ca esti bine, tu, dar si cei dragi tie.

Azi

Singura.Fara tine. In Gara de Nord,la Mc.Nu am mancat de doua zile.Mi-as fi luat un „happy meal”,dar nu mi-ar fi inveselit ziua. Am nevoie de tine.Tanjesc dupa sarutarile tale. „Viata e grea fara tine,simt ca n-are nici un rost…”Am trecut prin atatea, voi trece si peste asta.Sentimentele pe care le-am trait atat de intens intr-un timp atat de scurt …nu vor mai fi.Simt ca nimeni nu iubeste ca mine,simt ca nu mai suport sa vad oameni in jurul meu.Tremur si incerc sa nu plang.Un ciudat se uita si mai ciudat la mine.Abia astept trenul.Nu stiu ce voi face cand ajung.Nu stiu ce voi face maine. Nu stiu ce voi face in fiecare zi,fara sa stiu de tine.Astept ziua in care ma vei suna sa imi spui ca ti-e dor.Pana atunci….

Schimbare?

Nu trebuie sa te schimbi pentru nimeni.Nu sunt vinovata de imprejurarile in care m-am nascut, dar sunt cea mai vinovata pentru cum am devenit:egoista, geloasa,posesiva,poate chiar Rea.Judec,acuz, imi fac filme,am prea multa incredere in cine nu trebuie si prea putina in cine ar trebui sa am.Gresesc.Nu sunt Jessica Alba.Sunt isterica. Sunt toate cuvintele urate pe care nu ai indraznit vreodata sa mi le spui…din respect, din bun-simt,sau poate din iubire. E timpul pentru o schimbare.Ma voi adapta lumii asa cum e ea, si voi fi mult mai atenta la faptele si vorbele mele.Pentru mine.Pentru cei carora le pasa de mine.Pentru viitorul si fericirea la care aspir. Cu tine, oricine ai fi TU.

astazi

Sunt chiar aici,in camera ta. Am avut o noapte lunga, si cred ca e prima noapte din viata mea pe care am urat-o.

A fost o zi cu tot felul de trairi,de sentimente, si o gramada de lacrimi. Credeam ca va fi bine,dar se pare ca e nu e chiar asa. Se pare ca te pierd azi,ca sa te am maine din amintiri . 21 decembrie?! serios? Prea mult timp, avand in vedere ca mi-e atat de teama ca asta sa ne indeparteze definitiv.  Poate ca din contra,va fi pozitiv..

Nu mai cred nici macar in mine si in puterile mele.S-au adunat multe minciuni si multe greseli din partea amandurora care ne-au marcat evolutia relatiei.Tocmai din acest motiv, poate ai dreptate, si e bine sa ne linistim putin mai intai .

Mi-e bine ca sunt aici,acum..Printre lucrurile tale..Ca simt parfumul tau peste tot..Ca tastez la laptopul tau.. Ca imi era frig si am luat capotelul tau pe mine , si ca mi se imprima parfumul tau pe piele.

Sarutarile de azi sunt deja amintiri .Maine vor fi cele mai frumoase amintiri. Te iubesc, si mi-e teama..Stii ca mi-e teama.

Am gresit ca ti-am aratat cat te iubesc. Dar nu voi mai repeta greseala asta,si nu-ti voi mai repeta la nesfarsit ca te iubesc.Ori va fi bine de data asta,ori nu. A.m-a sunat sa ma invite in oras. Am preferat sa raman in casa.Sunt obosita, ingrozitor de obosita.

Te astept sa ma iei in brate cand te vei aseza in pat ,langa mine. „Adio,visul frumos s-a terminat..”Urasc ziua de maine.

Ma iubesc pentru ca am simtit azi ca ma iubesti.Si totusi, ma urasc pentru ca sunt stangace in a te face fericit.

O gramada de sentimente contradictorii,care imi fac sufletul bucatele. Am sa adorm soptindu-ti ca te iubesc.. Si doar perna ta o va sti.

..

Gelozia si imaturitatea mea au stricat totul . Daca nu fac nimic, nu va fi bine. Timpul nu ajuta, timpul doar ne indeparteaza si ne ia viata.

Nu stiu daca fac bine sau nu ce fac.

Sper ca e bine,orice ar insemna „bine”.Sunt putin speriata, dar sper ca va fi bine. Imi repet in minte ca „va fi bine”. „Bine”, „bine”, „bine”..Pentru noi. M-ai invatat ca daca gandesc pozitiv, atrag pozitivul. Sper ca ai avut dreptate.
te iubesc, imi pare rau ca am ajuns aici. incerc doar sa fac ceva ca sa fie bine..sa ma ierti daca gresesc.sa ma ierti ca te iubesc!Sa ma ierti pentru ce-a fost frumos!